Fabule la gura sobei

Parvenitism
Un melc
Şi berc
Şi fără har
Ajunse în vârf-unui stejar
Unde se spune că odat’
Fu întrebat:
– Cum ai ajuns aici cumetre
De sub răcoarea unei pietre?
Iar melcul a răspuns atât:
– Păi…m-am târât!

Paradox
Melcul codobelcul
Într-o zi urcase
Pe spinarea rece
A unei ţestoase.
Entuziasmat, strigă-n gura mare:
Doamne,ce viteză,
E ameţitoare!
Paradoxu-acesta
Ţine de milenii,
Pentru proşti, de-a pururi,
Mediocrii-s genii.

Afacere
Un cocoşel ce se credea isteţ
Găsi-ntr-o zi un diamant de preţ
Pe care-l duse vulpii, dumneaei
Dându-i, în schimb o strachină de mei.
Iar cocoşelu-n sinea lui gândea:
– Am păcălit-o, nu-i nimic de ea.
Ce-are să facă toanta cu-o mărgea?
Dar a aflat, şi asta mai târziu,
A cumpărat un lan întreg de grâu.

Metamorfoză
O vulpe suplă, splendid platinată
Pe leu nu-l mai văzuse niciodată
Şi-atunci când se produse întâlnirea
Vulpea s-a cam pierdut cu firea.
Iar leul oferindu-i o ţigară
I-a zis şoptit: Stimată domnişoară,
N-ai vrea să vii la mine secretară?
Iar vulpea, cu un aer înţelept,
N-a mai rostit decât atât: Accept!
Şi-azi o cafea, poimâine o ţigară,
Se-ajunse la o situaţie bizară,
Vulpea a devenit familiară
Iar leul fioros, sfios.
Cu toate că şi-acuma, ca mereu
Acasă, cu soţia, e tot leu.

Umanism contemporan
În junglă se da huţa
Pe o liană, Song, maimuţa,
În timp ce King, maimuţoiul
Se juca de-a războiul,
Echipat,
Cu un costum de infanterist, capturat
De la o patrulă făcută grămadă
De o ambuscadă.
Şi deodată apăru
Papagalul Glu-Glu
King a dus puşca la ochi şi l-a împuşcat,
Song a tresărit speriată strigând:
– Vai, King, cât te-ai umanizat.