La Liţa, împletiturile din nuiele revin în actualitate

Din ochii lui Dumnezeu picură uneori lacrimi de bunătate care înfloresc ca un har în spiritul oamenilor. Lacrimi pe care oamenii, sub semnul credinţei, le transformă in minuni, adevărate “bijuterii” care bucură ochiul şi sufletul aproapelui. Şi astfel bunul Dumnezeu dă har unora de a-şi bucura semenii, oferind frumuseţe din sufletul şi mâinile lor “de aur”. Împletiturile din nuiele erau cândva un meşteşug, pe cât de util, pe atât de frumos, oferind un câştig decent celor ce-l practicau. Oamenii, bătrânii noştri, iarna, confecţionau coşuri din nuiele, necesare în gospodărie, panere pentru rufe sau coşuleţe pentru fructe. Şi iată că în comuna Liţa, deşi nu mai trăiesc cei care-l practicau, o femeie cu dragostea pentru frumos în sânge s-a gândit să încerce meşteşugul împletiturilor, creând adevărate “bijuterii” pentru înfrumuseţarea locuinţei. Se numeşte Cornelia Stoienică, care la frumoasa vârsta pe care o are, toată viata ocupându-se de grădinărit, şi-a descoperit talentul la împletituri confecţionând coşuleţe tip vază din nuiele foarte subţiri. Aceste coşuleţe tip vază le împodobeşte, cu multă migală, cu flori şi frunze uscate, flori artificiale, imortele, frunzuliţe şi fructe albastre de tuia. Totdeauna, cu fiecare nouă piesă confecţionată, găseşte forme noi pe diferite mărimi, piesă care odată finalizată încântă ochiul şi sufletul celui care o priveşte. A încercat să le comercializeze, fiind, fără doar şi poate, rodul muncii ei. Din păcate, dacă nu sunt comercializate prin magazine de specializate nu le poate desface aşa cum şi-ar dori. Şi dacă meşteşugul împletiturilor din nuiele revine în actualitate e păcat să nu fie cunoscut şi promovat ca o emblemă a preocupării ţăranului român prin timp. În interesul celor mulţi, spre a se bucura de profesionalismul şi talentul de “bijutier” al Corneliei Stoienică din comuna Liţa.

Tudor Matreşu