Câți votăm? Câți suntem?

Conform datelor oficiale făcute publice de Institutul Național de Statistică, populația stabilă a României era la 1 octombrie 2016 de 19.35.690 de persoane, “de la cel cu țâța-n gură pân’ la cel cu barba sură”, cum zice românul. Această realitate intră într-o contradicție totală cu datele prezentate de Biroul Electoral Central doar cu o lună mai târziu, în preajma alegerilor parlamentare. Pe listele electorale sunt înscriși nici mai mult, nici mai puțin decât 18.924.220 de cetățeni cu drept de vot, ceea ce este uimitor și o să vedem de ce.

Dacă din populația totală stabilă scădem numărul celor care nu au drept de vot, adică segmental de populație cu vârste cuprinse între 0 și 18 ani, care înseamnă 3.999.900 de personae, rămân 14.924.320 de cetățeni care pot merge la urne.

Raportată la această cifră, participarea la votul de duminică, 11 decembrie, a fost una de excepție, de peste 50%, față de care numărul votanților din diaspora pare o glumă, pentru că se învârte în jurul a 100.000.

Din milioanele de români care muncesc în Europa Occidentală, doar circa 60-70.000 au votat duminică, deși votului la urne I s-a adăugat votul prin corespondență, ceea ce face nesemnificativă “contribuția” diasporei la structura noului Parlament. Noroc cu cei 30.000 de moldoveni care au votat peste Prut și s-a făcut de-o sută de voturi.

În aceste condiții, o schimbare a prevederilor legale care i-ar exclude pe “diasporezi” de la vot în probleme care afectează în principal viața celor rămași în țară ar însemna o schimbare radicală de paradigmă în luarea unor decizii.

Asta din punct de vedere strict politic, dar ar exista și alte urmări. La o populație de 19.354.690 de personae, numărul de parlamentari ar scădea la maximum 300, exact cât s-a votat la referendumul lui Băsescu. Și odată cu reducerea numărului de parlamentari ar scădea și cheltuielile aferente funcționării Parlamentului.

Deciziile importante pentru țară s-ar lua mult mai ușor iar întrunirea majorității simple în cazul referendumurilor n-ar mai fi o problemă aproape insurmontabilă. Astfel, referendumul de demitere a lui Traian Băsescu la o participare a 8.400.000 de cetățeni s-ar fi obținut, cu vârf și îndesat, procentul necesar demiterii lui Băsescu, circa 57%.

De ce ar trebui exclusă diaspora din discuție în alte scrutinuri decât cele prezidențiale? Pentru că România, ca orice țară bananieră care se respectă, nu știe cu precizie nici măcar câți români mai sunt în țară. Despre cei din diaspora spunem decât atât: câteva milioane, acolo. Ceea ce, s-a dovedit, favorizează fraude și creează mari probleme celor din țară, care votează ceva și se trezesc cu altceva (vezi cazul Geoană).

E inadmisibil ca un stat care se pretinde euroatlantic să nu știe ce se întâmplă cu orice cetățean al său, oriunde s-ar afla.

Șt. B.