Și din înfrângeri poți să ieși întărit

Rezultatul obținut de liberalii teleormăneni la scrutinul din 11decembrie a fost unul surprinzător, având în vedere eforturile lui Eugen Pîrvulescu, ale militanților și simpatizanților partidului și ale unuia dintre candidații impuși de la centru, Maria Calista, care a fost foarte vizibilă și destul de convingătoare.

Întrebarea pe care și-o pune orice observator al vieții politice din Teleorman este: care sunt cauzele scăderii votului politic, de la peste 32% la alegerile locale, la sub 20% la scrutinul pentru parlamentare, deși au trecut doar 6 luni de la evenimentul de referință?

Ieri, într-o declarație, Ludovic Orban a sugerat o primă posibilă explicație. Partidul Național Liberal, un partid al spiritului viu, al libertății de exprimare, un apărător al libertăților fundamentale, a devenit un partid cazon, în care dictatura ierarhiei înăbușea orice inițiativă individuală. Nimeni nu mai trebuia “să cârâie” împotriva ordinelor de la centru, iar mulți din conducerea partidului au devenit curelele de transmisie cu Palatul Cotroceni, de unde venea lumina.

A fost evident faptul că PNL a fost lipit “ca marca de scrisoare” de președintele Iohannis și de Cabinetul Cioloș, plătind politic toate greșelile acestora. Greșeli și gafe care s-au amplificat pe măsură ce se apropiau alegerile parlamentare și de care adversarii au profitat fără îndoială. Deși, din punct de vedere moral, PSD era la fel de vinovat pentru aducerea guvernului tehnocrat la Palatul Victoria, nu s-a sfiit să-l atace din ce în ce mai vehement și profitând de proasta comunicare a PNL, a reușit să convingă o mare parte a electoratului că de gafele și greșelile tehnocraților răspunzător este Cioloș și PNL, care-l susține necondiționat pe premier și îl dorește la șefia viitorului Guvern, ce va rezulta după alegeri. Și de parcă nu era de ajuns, PNL a fost lipit ca imagine și de locatarul de la Cotroceni, care avea poziționări publice similare.

Apariția USR, un partid de laborator care ar fi trebuit să întărească dreapta, n-a făcut altceva decât să slăbească PNL, în goana după notorietate și voturi, oamenii lui Nicușor Dan atacându-I pe liberali cu aceleași “gloanțe” folosite împotriva PSD.

Ne oprim aici cu explicațiile de nivel macro și vom reveni la situația din Teleorman, unde fuziunea liberalilor cu democrat-liberalii a însemnat o acțiune extrem de dificilă, existând multe orgolii și contradicții și numai răbdarea și diplomația lui Eugen Pîrvulescu a făcut ca noua corabie politică să se mențină pe linia de plutire. Dar cu ce preț? Mulți dintre vechii liberali s-au retras din linia I sau definitiv din partid și noua conducere a rămas să se lupte din greu să reziste „uraganului roșu”. La alegerile locale, PNL a obținut rezultate încurajatoare, mai ales la votul politic, pentru consiliul județean, dar n-a reușit să recupereze decalajul existent în ceea ce privește numărul de primari, deși a reușit să se impună în unele din adevăratele fiefuri social-democrate.

Iar după cu s-a dovedit până acum, primarii, mai ales în mediul rural, sunt principalele elemente care răstoarnă balanța electorală. Mai ales în zonele rurale, primarii transformă funcționarii publici și patronii în activiști politici și agenți electorali și cine are mai mulți primari în funcție are mai multe șanse.

La fel depinde succesul electoral de numărul directorilor executivi ai deconcentratelor și de șefii agențiilor guvernamentale. De care liberalii n-au beneficiat la niciunul dintre cele două scrutinuri.

Sărăciaendemică din Teleorman este încă unul dintre inamicii liberalismului în Teleorman, pentru că face ca bazinul electoral al partidului să fie redus, clasa de mijloc fiind slab reprezentată, iar intelectualii fiind aduși de prevederile legale la mâna autorităților locale preferă să stea departe de politică.

O altă cauză a rezultatelor modeste obținute de liberalii teleormăneni o constituie disiparea voturilor dreptei. USR, ALDE și PMP au smuls din zestrea electorală a dreptei aproape 15 procente, 7-8 dintre ele reprezentând voturi irosite, pentru că nici USR, nici PMP n-au trecut pragul. Dar unificarea dreptei în România este o problemă care ar trebui să le dea de gândit politicienilor de pe această parte a eșichierului, care după cum dovedește rezultatul alegerilor abia încheiate, ar fi putut contrabalansa cu plus PSD-ul.

Acum nu se mai poate face nimic, dar să sperăm că după această lecție dură reprezentanții dreptei se vor așeza la masa negocierilor pentru a găsi drumul spre unificare, singura variantă care le va reda forța de a se impune.

C.R.