Andrei Alexandru Păunescu: „Educația, pentru mine, este legată de tatăl meu. Educația este legată de exemple…”

Invitat de președintele Asociației Învățătorilor Teleormăneni, prof. Dănuț Parpală, conf. univ. dr. Andrei Alexandru Păunescu a fost în mijlocul dascălilor teleormăneni. Cu această ocazie, ne-a spus ce înseamnă educația, care este rolul modelelor, al valorii și al educatorilor în societate.

Rep.: Domnule Andrei Păunescu, sunteți pentru prima dată în Alexandria?

A.A.P.: La Școala gimnazială „ Mihai Viteazul” din Alexandria sunt pentru prima dată, dar în acest oraș am venit de mai multe ori, începând cu anii ’80, împreună cu tatăl meu, poetul Adrian Păunescu și membrii Cenaclului Flacăra.

Rep.: Îmi amintesc două locații, lume multă, tineri dornici de cultură…

A.A.P.: Da, Casa de Cultură și Sala Polivalentă.

Rep.: Ați reveni în Alexandria, dacă ați fi invitat?

A.A.P.: Eu răspund întotdeauna invitațiilor și merg acolo unde sunt chemat. Sunt prezent în săli de spectacol, pe stadioane, pe scenele teatrelor sau în aer liber, în școli, pub-uri, oriunde se poate face un act de cultură. Dacă sunt chemat, vin cu drag.

Rep.: Ce senzație aveți când ajungeți într-o sală de spectacol, de curs sau de alt gen?

A.A.A.: De fiecare dată când ajung într-o sală mă întreb: „ce caut aici?”.Această întrebare mi-am pus-o și când am intrat în sala de festivități a școlii „Mihai Viteazul”. Aici am o legătură cu educația care, pentru mine, este legată de tatăl meu. Bunicii mei au fost învățători. Educația este legată de exemple.

Rep.: Vorbiți-ne despre activitatea dvs. ca dascăl, domnule Andrei Păunescu.

A.A.P.: Eu îmi întreb studenții: „Dragii mei, ce știți despre Eminescu?”, iar ei se uită plictisiți la mine. Cei mai mulți știu „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” și „Somnoroase păsărele”. Le spun că acestea sunt poezii de tinerețe, după aceea Eminescu a început să fie mare:„ Odă în metru antic” și „Doina”, interzisă după al Doilea Război Mondial. Tatăl meu, poetul Adrian Păunescu, a depus eforturi mari pentru ca „Doina” să poată fi din nou citită și tipărită. Și a reușit.

Pornind de la această idee, am scris o poezie, „Popor de somnoroase păsărele”, apoi am scris o carte. Noi suntem „Popor de somnoroase păsărele”, dar avem imn „Deșteaptă-te, române”…

Rep.: Un alt volum de versuri l-ați intitulat „Las-o să plece”…

A.A.P.: Este vorba de povestea iubirii. Dacă este, e bine, dacă vrea să plece, las-o. Este valabil și pentru feminine, dacă el vrea să plece, lasă-l. Aceasta este povestea volumului „Las-o să plece”.

Rep.: Faceți educație la facultate, în sălile de spectacol, oriunde mergeți…

A.A.P.: Da, acolo unde sunt invitat fac educație ca la Cenaclul Flacăra, prin cântece. Am adus un CD să-l dăruiesc școlii „Mihai Viteazul”, singura dovadă audio a Cenaclului.

Rep.: Ce este valoarea?

A.A.P: Valoarea este un lucru extraordinar. Dacă o ai, trebuie să dovedești că o ai. Aici, la Alexandria, vorbind despre valoare, l-am invitat în scenă pe Valentin Moldovan, membru (și el) al Cenaclului Flacăra. Mi-ar fi fost mai ușor să vin singur, dar eu nu sunt gelos pe vocea lui Vali Moldovan. Tatăl meu, AP, a iubit mereu valorile….

Cornelia RĂDULESCU