S.O.S. Agricultura! Prețul pieței la grâu, sub prețul de referință

Încă din toamnă, marii achizitori de cereale și-au pus la treabă “trompetele” și chiar dacă grâul abia răsărise, au început să anunțe producții record la grâu, pregătind terenul pentru ca la recoltare să ofere prețuri de mizerie.

Aproape toată mass media, din interes sau din ignoranță, a început să fluture lozinca “România redevine grânarul Europei”, fără să se gândească nici un moment că fac jocurile marilor traderi, care domină piața românească a cerealelor. Invocând raportul cerere-ofertă, ei au fixat prețuri de mizerie, fără să țină seama de faptul că producțiile mai mari presupun și cheltuieli mai mari pentru pregătirea terenului, pentru administrarea îngrășămintelor, pentru sămânța de elită etc.

S-a ajuns la situația aberantă în care prețul de vânzare să fie mai mic decât prețul de referință, fixat la începutul fiecărui an, de autoritățile administrative județene pe baza estimărilor făcute de specialiștii din direcțiile agricole.

În ședința din 27 februarie 2017, Consiliul Județean Teleorman a emis o hotărâre prin care prețul de referință al grâului a fost stabilit la 0,620 lei, la o producție medie de 3.674 de kilograme la hectar, preț care este folosit de ANAF la calcularea impozitului pe veniturile agricole. În condițiile în care prețul pieței la grâu abia depășește 0,500 lei/kg, este clar că cei care pierd sunt agricultorii, care chiar dacă ar vrea să atace în instanță acest aspect au șanse aproape nule să reușească, pentru că aceasta este prevederea din codul fiscal. Și n-ar fi mai mare păcatul ca marii exportatori și statul să câștige, în timp ce robilor pământului nu le rămâne altceva de făcut decât să fluiere a pagubă? Ar fi și păcat, și imoral, și nedrept.

Singura posibilitate de a repara această nedreptate ar fi recalcularea prețului de referință de către Consiliul Județean, în funcție de situația reală de pe piață așa cum s-a întâmplat în anii trecuți.

Nu sunt puțini fermierii care și-ar dori să vândă grâul la prețul de referință, în condițiile actuale de pe piață, dar nici măcar asta nu se poate. Așa că celor care n-au spații de depozitare (cei mai mulți) nu le rămâne altceva de făcut decât să vândă la actualele prețuri, care îi împing spre faliment.

Și pentru a nu fi acuzați că exagerăm, vom prezenta mai jos câteva prețuri comparative, raportate la prețul kilogramului de grâu. Astfel, pentru a cumpăra un pachet de țigări trebuie să vinzi 33 kg de grâu, la prețul pieții, o sticlă de apă minerală înseamnă 5 kg de grâu, iar o sticlă de vin e acoperită de vânzarea a 25 kg de grâu. Până și o Eugenia costă exact cât un kg de grâu.

În aceste condiții ar mai mira pe cineva dacă fermierii români ar decide să micșoreze suprafețele cultivate cu grâu, cultură vitală pentru o națiune, dar care în România se dovedește a fi nerentabilă?

La asta ar trebui să se gândească guvernul actual și cele care-i vor urma. Pentru că pe cei care asigură pâinea țării nu-i încălzește cu nimic faptul că “România redevine grânarul Europei” atâta timp cât buzunarele lor sunt tot mai goale, iar cheltuielile, de la înființarea culturii și până la recoltare, sunt tot mai mari.

Șt. B.