Teleormanul, între județele în care șmecherii fac speculă cu lemnele de foc!

În fiecare toamnă, pentru procurarea lemnelor de foc necesare încălzirii locuințelor pe timpul iernii teleormănenii de rând sunt nevoiți să bage adânc mâna în buzunarul și așa destul de peticit. Și asta pentru că, pur și simplu, lemnele de foc au ajuns să fie vândute la prețuri foarte mari, duble față de cele de acum câțiva ani. În mod paradoxal, în Teleorman, unul din cele mai sărace județe din România, în care câteva zeci de mii de localnici îndeosebi din mediul rural nu au nici o sursă de venit, asigurarea lemnelor de foc pentru iarnă au ajuns un lux pe care foarte mulți dintre conjudețenii noștri nu și-l permit.

La această dată în Teleorman lemnele de foc se vând între 350 și 450 lei metrul cub, Teleormanul aflându-se între județele în care se practică cele mai mari prețuri. Sume aproximativ egale cu cele practicate în Teleorman pentru lemnele de foc se regăsesc în doar câteva județe, între acestea aflându-se județele: Olt – 310-450 lei metrul cub, Constanța – 450 lei m.c., Vâlcea – 450 lei m.c. și Giurgiu – 350 lei m.c.

Studiind oferta de lemne de foc la nivelul întregii țări rezultă faptul că în marea majoritate a județelor țării lemnele de foc sunt vândute la prețuri rezonabile, care să asigure vânzătorului și un oarecare profit. Iată și prețurile la lemnele de foc practicate în mai multe județe ale țării. În județul Dâmbovița – 200-250 lei m.c., în Gorj – 200-300 lei m.c., în Harghita – 150 lei m.c., în Maramureș – 170 lei m.c., Arad – 200-300 lei mc., Bihor 200-250 lei m.c.,Brașov – 200 lei m.c.

Cum s-a juns la această situație în Teleorman ? După cum se știe depozitele de lemne care funcționează lagal pe raza județului Teleorman sunt atâtea cât să le numeri pe degetele de la cele două mâini, iar nevoia de lemne pentru foc și de cărbuni este la fel de mare ca și acum câțiva ani. La o astfel de situație au răspuns prompt cărăușii de lemne din alte județe, dar și unii dintre teleormănenii care se ocupă de acest bussines, împreună făcând legea în această privință. Știu că localnicii au neapărat nevoie de lemne pentru iarnă și profitând de această situație samsarii au dublat pur și simplu prețurile, gândindu-se doar la propriul profit. Ca să nu mai spunem că, în foarte multe cazuri, lemnele pentru foc sunt de esență moale, de proastă calitate, deșeuri provenite de la gatere sau de la fabricile de mobilă, iar cantitățile pe care șmecherii susțin că le au în mijloacele de trasport nu sunt cele reale, prăduind în acest fel încăodată pe cumpărători.

Poate că nu e încă prea târziu ca organele abilitate ale statului să aibă deîndată în vedere și această problemă și de a organiza filtre în județ pentru ai depista pe toți acei cărăuși de lemne de foc și cărbuni care îi spoliază fără niciun fel de scrupule pe oamenii care și așa de mai fac față traiului de fiecare zi.

George ZAVERA