Când în post se mănâncă pește e dezlegare la… braconaj?

Înainte de 1989, peștele era considerat mâncarea săracului, dar după așa-zisa revoluție peștele a devenit “trufanda”, legea cererii și ofertei ducând prețurile la cifre astronomice.

Dacă înainte de 1989, producția de pește de apă dulce din România era de 77.400 tone, azi se învârte în jurul a 7.500 de toe, adică de circa 10 ori mai puțin. Și asta nu pentru că potențialul apelor interioare ale României ar fi scăzut, ci pentru că a apărut o nouă specie de răpitori, braconierii. Care cu “RENELUL” (pescuit cu curent electric) sau cu plasele monofilament au dijmuit cu sălbăticie și Delta și Dunărea și amenajările piscicole private, ai căror proprietari cheltuie sume enorme cu popularea, întreținerea și paza fondului piscicol.

Sub ochii nepăsători ai autorităților s-a creat o adevărată “mafie a peștelui” în care sunt amestecați nu numai braconierii, ci și mulți dintre cei care ar trebui să ne apere de acest flagel, respective polițiști, procurori sau judecători.

Braconierii urcă în ierarhia ticăloșiei în funcție de prietenii pe care îi au printre polițiști, la parchete sau judecătorii, și le râd în nas “colegilor” fără protecția, și, mai ales, păgubașilor. Aroganța lor provine și din faptul că chiar și atunci când sunt prinși și aduși în fața autorităților cu probe materiale, scapă ca țiparul printre degetele răsfirate ale poliției sau parchetelor. NUP-urile curg pe bandă rulantă, chiar și atunci când paznicii sunt ologiți sau “li se ia sânge”, iar lumea vorbește că atitudinea îngăduitoare a unora dintre reprezentanții autorităților se explică prin aceea că s-au dedulcit la saramura de crap și la pana de somn rumenită la tigăile Delimano.

Teleormanul, județ cu Dunărea “la brâu” și multe amenajări piscicole, nu putea face excepție, fiind grav afectat de acest flagel, care atentează la siguranța alimentară a populației. Ziarul nostru a prezentat numeroase cazuri de braconaj, sesizate de autorități și de cetățeni sau de proprietarii de amenajări piscicole.

Rămâne emblematic pentru slăbiciunea autorităților în fața fenomenului un caz petrecut în urmă cu câțiva ani, când paznicii unei bălți din apropierea capitalei de județ au zădărnicit un adevărat jaf al fondului piscicol, iar unul dintre ei a fost la un pas de moarte după ce a fost atacat cu cuțitul de unul dintre braconieri.

Deși indivizii au fost identificați, deși au existat probe materiale indubitabile, cercetarea penală a fost făcută, intenționat sau nu, de mântuială, iar făptașii au primit pedeapsa cu suspendare. Tocmai bine pentru ca ei să-și continue “activitatea” și, la fel ca lupii, să se întoarcă pe acolo pe unde au mai mâncat oaia.

Foarte recent, mai precis marți, 5 decembrie, am fost sesizați că la Brânceni, în centrul comunei, se vindea crap fitofag de 5-6 kilograme, care purta pe corp urmele plasei monofilament în care se zbătuse. Clienți destui la “chilipir”, pentru că a doua zi, de Sf Nicolae, era dezlegare la pește. Sursa noastră ne-a mai informat că furnizorul ar fi un renumit “piscicultor”, Babalaca, cel care bântuie cu gipanul încărcat de plase, câmpia Burnasului. Și ca să deruteze și-a înmatriculat mașina sub numărul TR-10-VPS, ca să poată spune că e în control din partea AGVPS (Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi). Deși i s-a dus buhul că e vânător și pescar sportiv cu instrumente interzise.

Iar dacă “aprovizionarea” se face pe furiș, la adăpostul nopții, vânzarea se face la lumina zilei. Pentru că șeful de post, Aurențiu Găvănescu, ca și alți colegi de-ai săi, în loc să vegheze la apărarea legii și a ordinii publice, vânează șoferii ca să-I amendeze ori “să le ia carnetele” sau joacă table la cârciumă cu babalâcii, după cum spunea aceeași sursă.

Unii dintre cetățeni îi numesc pe braconieri haiduci, Dar ce dracu’ haiduc e acela care e apărat, chiar de poterașii care ar trebui să-l bage la răcoare? De aceea ar trebui să nu ne mai mire că somnii, carașii și ciortanii electrocutați sau spâzurați de plasele monofilament se vând la preț de chilipir la colțul magazinelor sau piețelor iar cei mai arătoși sfârâie în tigăile unora dintre jupânii oficiali care nu văd și nici n-aud că există o astfel de problemă. Ceea ce înseamnă că nu numai peștele se împute de la cap.

Z.M.

Leave a Reply