Eroismul măgurenilor în luptele pentru eliberarea şi independenţa patriei

Timp de multe secole, teritorii ale pământului strămoşesc românesc au fost smulse din trupul ţării de invadatorii străini şi ţinute sub asuprire.

Era necesară o voinţă şi dorinţă de eliberare naţională, ceea ce s-a dovedit în primele două decenii ale secolului XX.

Deşi era slab dotată, armata română a fost nevoită să se opună invadatorilor, oştirile împăratului Germaniei, Vilhelm al II-lea, Imperiului Austro-Ungar, Bulgariei şi Turciei, în luptele din războiul din anii 1916-1918. În vara şi toamna anului 1916, Armata Română, trecând munţii la Făgăraş, obţine victorii în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, cum spune săteanul Gh. Andrei, din Bran – Măgura : “Am luptat la Făgăraş, Rucăr şi în alte locuri, obţinând victorii, dar inamicul a adus noi forţe militare şi armata română a fost nevoită să treacă în faza de retragere spre Moldova, până în zona : Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti”.

La Oituz, lupta Armata a II-a, condusă de generalul Alex. Averescu, care, cu ajutorul Diviziilor aflate sub comanda generalului Eremia Grigorescu, a obţinut victoria, apoi armatele române deplasându-se spre Mărăşeşti.

La Mărăşti, s-a dat bătălia “Cămăşilor Albe”, de către eroii Regimentului de Infanterie 32 Mircea, cum spunea Marin Albu Mihai :”După un moment scurt de răgaz, când serveam masa, şi eram dezbrăcaţi de uniformele militare, a sunat alarma. Am plecat imediat spre poziţiile de luptă, doar cu arma şi câteva cartuşe. Când noi înaitam spre inamic, acesta, văzându-ne că eram îmbrăcaţi doar în cămăşi albe, au crezut că au venit americanii şi, părăsind poziţiile de luptă, au început să se retragă în dezordine din zonă.

În zona localităţii Mărăşeşti, acţiunea Armatei I-a Română era condusă de generalul Cristescu, apoi de generalul Eremia Grigorescu. Aici s-a lansat Deviza “Pe aici nu de trece !”.

Feldmareşalul August von Mackenzen stăruia să zdrobească Armata română şi distrugerea României. Venind victorios în urma luptelor din Dobrogea, de la Turtucaia, feldmareşalul şi-a stabilit punctul de observaţie pe dealul Măgura Odobeştilor, din zona Mărăşeşti. El era numit şi “spărgătorul de fronturi”, dar aici a fost umilit de eroismul militarilor români.

Învăţătorul-luptător voluntar, din comuna Măgura, Gh. Petrescu, sublocotent în cadrul Regimentului 68 Infanterie şi apoi în Regimentul 44 Infanterie, povesteşte :”Am luptat în zona Varniţa-Putna. La 1 iulie 1917, unitatea a ocupat poziţii de luptă pe dealul Cocoşi, lângă localitatea Răchita, pe malul râului Suşiţa, unde a obţinut victorii strălucite. Luptele care au durat până la 10-11 august 1918 au fost foarte grele, dar s-au încheiat cu victoria armatei române, ce au dus la eliberarea ţării şi independenţa teritoriului românesc. Din rândul vitejilor ostaşi români au făcut parte şi teleormănenii din comuna Măgura, Bufea Cristea, sergent Mantea Ilie, sublocotentul învăţător Spiru Gheorghe, din Regimentul 214 Infanterie şi alţii.

Din rândul luptătorilor români, peste 90 de ostaşi măgureni au căzut eroic pe fronturile de luptă din războiul din anii 1916-1918, respectiv în luptele de la Turtucaia, din Carpaţi, de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Printre martirii eroi căzuţi pe front în luptele din munţii Carpaţi se află şi Oprea I. Florea, din Regimentul 22 Artierie.

Pentru vitejia şi eroismul ostaşilor români în luptele din anii 1916-1918, Regele Ferdinand a acordat Înalte Distincţii militare şi măgurenilor : Bufea Cristea, sergentului Mantea Ilie. Învăţătorului sublocotenent Gheorghe Petrescu, din Regimentul 68 Infanterie şi apoi din Regimentul 44 Infanterie – i-au fost acordate post-mortem Medalia “Bărbăţie şi Credinţă” şi Medalia Crucea Comemorativă a războiului din 1916-1918.

De asemenea, notarul Primăriei comunei Măgura, Radu Băloescu a luat parte, cu Regimentul 3 Călăraşi, ca sergent furier, la luptele din anii 1916-1918.

Monumentul “Eroilor 1916-1918”, din localitatea Măgura, ridicat cu sprijinul primarului, învăţător Gheorghe Petrescu şi Alex. Mărăşescu, reprezintă un simbol al jertfei în luptele pentru apărarea ţării, a pagină a istoriei noastre naţionale, o pildă pentru generaţiile prezente şi viitoare.

Prof. Floarea S. Florea, Măgura