Repere teleormănene: Comuna Peretu, așezarea și condițiile naturale

Comuna Peretu este formată dintr-un singur sat, fiind așezată în nordul Câmpiei Boianului, având o poziție centrală în județ și situându-se pe DN6, București – Craiova – Timișoara, la 21 km de Alexandria.

Suprafața comunei (vatra satului și extravilanul) este de 7700 hectare.

Peretu se învecinează la N cu comuna Vedea, la NE cu comuna Călinești, la E cu comuna Mavrodin, la SE cu comuna Plosca, iar la NV, la 11 km se află municipiul Roșiorii de Vede.

Moșia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, situată pe malul drept al râului Vedea, numită și a Călmățuiului, împreună cu Câmpia Găvanu- Burdea (situată pe malul stâng al râului Vedea) făcând parte din Câmpia Română.

Relieful, la prima vedere monoton, este fragmentat de mai multe văi, printre care: Țigăneaua Mare, Țăgăneaua Mică, Cobia.

Apele curgătoare care străbat comuna Peretu sunt râul Vedea și pârâul Bărâcea.

Teritoriul comunei Peretu se încadrează într-un climat temperat continental. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile aspre și geroase.

Vânturile predominante sunt Crivățul, Austrul și Băltărețul (care vine dinspre Dunăre, fiind cald și umed, favorabil dezvoltării vegetației).

Comuna Peretu a fost acoperită de păduri din antichitate, fapt atestat de denumirea ei antică, „Pirum”, dar și de cea actuală, „Peretu”, care înseamnă „pădure de peri pădureți”.

Pe lângă peri, existau și alte specii de arbori: meri (satul vecin se numește „Meri”) și arbuști specifici zonei de silvosferă.

Printre mamiferele care trăiesc în apropierea pădurilor se numără vulpea, căprioara, porcul mistreț. Aici se găsesc și animale specifice zonei de câmpie cultivabilă: hârciogul, popândăul, șoarecele de câmp, cârtița.

În păduri întâlnim mierla, pupăza, fazanul, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul, bufnița, cucuveaua, cioara, iar în zona de luncă trăiesc privighetori, lișițe, nagâțul, barza albă, ciocârlia de câmp, prepelița, potârnichea, presura de grădină.În ape se întâlnesc pești (crapul, plătica, roșioara, țiparul), iar în jurul apelor se întâlnesc păsări migratoare: rațe și gâște sălbatice, stârcul și barza.

Cornelia RĂDULESCU

Leave a Reply