Năravul din fire n-are lecuire

Talentul nostru de a ne da cu tesla în omletă ori de câte ori istoria ne surâde și de a ne mânca între noi chiar atunci când e mai multă nevoie de solidaritate nu s-a manifestat niciodată mai mult ca în anii democrației postdecembriste. O democrație care e mai mult o poreclă decât o realitate. O democrație mai goală de conținut decât socialismul multilateral dezvoltat care ne-a permis să facem de râs și capitalismul, după ce am compromis definitiv comunismul.

În plus, am putea fi acuzați de fals și uz de fals istoric, pentru că în loc să ne deșteptăm, cum ne cere imnul, abia reușim să ne trezim la realitate, dar numai atunci când ne ajunge cuțitul la os. Dar nu ne ține prea mult și cădem din nou la pace cu “somnul cel de moarte” care a produs numai guvernări bezmetice, îmbibate de abuz și hoție, care au surpat cu cinism statul peste nația care nu pricepe ce i se întâmplă. Și uite așa au ajuns niște loaze s-o călărească și să-i sugă snaga.

Iar cu o clasă politică repetentă și vulnerabilă, fiscul, parchetele și serviciile au rămas instituții cu butoane cuplate la sedii de partid, care nu s-au vindecat încă de tarele comuniste și acționează și azi cu cinism și nu de puține ori cu crasă incompetență.

Fiscul, de exemplu, își bate joc de contribuabilul cinstit, sufocându-ul cu birocrația și executându-l silit înainte ca instanța să se pronunțe, blocându-i conturile fără a se învrednici să-l avertizeze și să-i explice ce și cum iar când vine vorba de restituiri de TVA sau de alte sume care trebuie să fie recuperate de la stat, reprezentanții acestuia fac pe mortu-n păpușoi.

Fără uneltele de partid, Fiscul ar fi o instituție normală

Deja nu ne mai miră faptul că într-o asemenea conjunctură apar personaje toxice care, zămislite în laboratoarele de partid, fac din instituțiile în care sunt plantate, instrumente utile și eficiente de luptă politică.

O asemenea marionetă, mânuită de sforari pricepuți, a fost plasată într-o poziție de forță la Fiscul teleormănean. Odată cu instalarea în funcție, partidul i-a oferit o canistră de putere premium și un birou cu vedere panoramică asupra unui județ amărât, unde contribuabilii mari și mici, fără sprijin politic, se luptau să supraviețuiască în timp ce firmele protejate se ascundeau sub plapuma insolvenței și erau ocolite de controale ca tămâia de Necuratul.

Păpușa dolofană cu “spate” a devenit șefa inspecției fiscale și spaima contribuabililor fără protecție, care erau mulși până la înțărcare pentru a compensa neîncasările de la firmele protejate, din care multe erau consiliate fiscal de reprezentați ai instituției, între care și o firmă “sub acoperire” a șefei inspecției fiscale. Și tot sub acoperire în sensul de protecție a funcționat și încă mai funcționează societatea fratelui său de la Țigănești, care vinde pe trotuar fel și fel de produse.

Deși nu numai contribuabilii erau terorizați de doamna cu pricina, ci și subalternii săi, care, ajunși la capătul răbdării, au semnat în bloc o sesizarea adresată conducerii Regionalei Ploiești a ANAF.

În petiția adresată conducerii regionalei, subordonații o acuză pe șefa lor de fapte grave, incompatibile cu funcția și statutul defuncționar public. Una dintre cele mai dure acuzații se referă la faptul că toate acțiunile Florianei Mitroi au avut “în mod evident, scopul de a menține controlul absolut asupra mediului în care își desfășoară activitatea Administrației Inspecției Fiscale, a modului de selecție a contribuabililor verificați, precum și a direcției și metodelor pe care, de nenumărate ori, a încercat să le impună echipelor de inspecție fiscală dorind să obțină finalizarea inspecțiilor fiscale într-un mod abuziv, neconform cu realitatea și vădit ilegal.”

Pusă în fața evidențelor, conducerea Regionalei Ploiești a ANAF a dispus eliberarea din funcție a Florianei Mitroi și mutarea ei “disciplinară” la Biroul Vamal de Frontieră Zimnicea. Doamna, plină de tupeu, a dat în judecată regionala ANAF, cerând anularea deciziei. Și ca tacâmul să fie complet, a chemat în judecată și Camera de Conturi Teleorman, care n-a făcut altceva decât să scoată de sub fundul reclamantei dosarele “cu cântec” despre care pomeneau subordonații în petiție, confirmând astfel neregulile și abuzurile din istituția financiară. Și poate că rezultatele controalelor ar fi devenit publice dacă conducerea Camerei de Conturi ar fi răspuns solicitărilor noastre, dar nici acum nu este prea târziu.

Năravul din fire n-are lecuire

După perioada petrecută la vamă, Floriana Mitroi s-a întors la Fisc, iar contribuabilii din Teleorman au simțit asta pe pielea lor. Din nou restituirile de TVA întârzie cu lunile pentru unele societăți, iar altele, în general aceleași, au fost încadrate la “risc”, deși nu se încadrează în criterii. Faptul că se comite un abuz e relevant de faptul că atâta timp cât au fost afiliate la Regionala Ploiești a ANAF n-au fost încadrate la această categorie. (Având în vedere antecedentele, mai degrabă doamna Mitroi s-a gândit la riscul de a mai pierde niște procese privind restituirile de TVA, cum s-a petrecut în trecutul nu prea îndepărtat).

Mulți dintre agenții economici aflați în vizorul abuzivei doamne au început să regrete perioada când erau afiliați la Ploiești, chiar dacă le era peste mână, din cauza distanței. Unii dintre agenții economici care ne-au contactat se întreabă dacă noul director al DGFP Teleorman știe cu cine are de-a face, iar dacă nu știe o avertizăm să fie atentă la ce semnează. Și poate n-ar fi rău să aibă o discuție cu cei de la inspecția financiară pentru a ști cum au stat și poate mai stau lucrurile.

Oamenii se mai întreabă de ce Camera de Conturi Teleorman nu acționează mai ferm când e fapt dovedit că unele dosare sunt puse la păstrare până trece termenul de înscriere la masa credală, iar cel care pierde este statul, adică ei, cei care-l susțin plătind la greu taxe și impozite.

Așteptăm cu interes răspunsul la propunerea unuia dintre agenții economici, ca toți cei ale căror solicitări de restituire a TVA zac prin sertare să facă o acțiune în instanță pentru a-și apăra drepturile.

Z.M.