Capitalismul de cumetrie ne bagă definitiv în beznă?

Pentru cetățenii cu venituri mici și pentru IMM-uri, această perioadă înseamnă o întoarcere în comunism în ce privește consumul de electricitate și gaze. Dacă în “iepoca de aur” se lua lumina câteva ore pe zi, în capitalismul nostru de cumetrie e pe cale să fie luată definitiv, iar cetățenii să revină la lampa cu gaz, pe când IMM-urile vor trebui să pună lacătul pe ușă. Și asta din cauza creșterii aberante a prețurilor la energie.

Liberalizarea prețuriloe la gaze și energie a avut un impact devastatator, mai ales asupra consumatorilor casnici și a IMM-urilor, în condițiile în care statul nu poate sau nu vrea să intervină prin ANRE și Consiliul Concurenței. Iar la această pasivitate vinovată se adaugă inadecvarea legislativă.

În acest sens e clar, pentru orice om de bună credință, că reglementarea care obligă populația și IMM-urile să plătească și certificatele verzi ale marilor consumatori e una din cauzele creșterii prețului la energie. Pentru că este vorba de 75 de milioane de euro pe an.

Gafele legislative, cauzate de ignoranță sau interese, le permit celor care gestionează energia să-și facă de cap și să nu respecte contractele de privatizare, mai ales în ce privește investițiile în infrastructura de transport și distribuție. Așa se face că exploatează la sânge infrastructura moștenită de la comuniști, ceea ce generează pierderi mari, suportate tot de consumatori și dese întreruperi de current în diferite zone.

Somnul adânc al autorităților de reglementare le permite unora dintre furnizori să aplice o politică de cartel, complet defavorabilă consumatorului final. Dacă ar exista o concurență reală între furnizori, prețurile ar trebui să fie mai mici, în mod obiectiv.

La asta se adaugă modul în care se formează prețul energiei și gazului în România. Astfel, prețul conține transportul, distribuția, certificatele verzi, înmagazinarea, accize și altele. Așa se face că la curentul electric, marfa propriu zisă reprezintă 50% din preț, iar la gaze doar 40%.

De remarcat că între 1 și 5% din prețul final îl reprezintă comisionul pe care îl primesc agenții care încheie contractele. Și în acest sector există reglementări defavorabile consumatorului final. Ele lasă câmp de manevră astfel că unii traderi pot denunța unilateral contractul, preferând să plătească penalizări pentru că avantajele sunt cu mult mai mari.

Și în timp ce furnizorii prosperă, mărturie stând sediile luxoase și salariile babane, consumatorii finali, mai ales cei casnici și IMM-urile, dau din colț în colț când vin facturile și nu e departe ziua în care vor fi nevoiți să se debranșeze. Și atunci să vedem ce vor face furnizorii și statul când vor constata că au murit sau au înțărcat vacile de muls.

Și, apropo de stat, reprezentanții lui anunțau în decembrie 2018 că prețul la curent va fi plafonat trei ani, după 1 martie 2019. Numai că între timp l-au scumpit cumulat, să usture cât mai tare la buzunare, și să umple cât mai mult conturile furnizorilor și distirbuitorilor și vistieria statului.

Dacă politicienii (în special cei de la putere) vor închide în continuare ochii și nu-și vor destupa urechile pentru a vede și auzi realitatea și semnalele venite din viața reală, nu e departe vremea când cea mai rentabilă investiție din România va fi fabricarea lămpilor cu gaz.

Spre marea și veșnica lor rușine!

P.S. Guvernanții ar putea primi nota de plată pentru greșelile grave din domeniul energiei la viitoarele alegeri. Pentru că între timp toate prețurile vor exploda și bruma de măriri de salarii și pensii se va topi în acidul necruțător al inflației.

C.R.