Copilul care s-a spânzurat la Beuca, victimă a unor “scăpări legislative”?

Vestea că un copil de 13 ani a fost găsit spânzurat în satul Beuca a cutremurat opinia publică nu doar din localitatea respectivă sau din judeţ, ci din întreaga ţară. Ce gânduri negre sau ce necazuri cumplite se pot abate asupra unui copil astfel încât să-l conducă la acest gest extrem, ne-am întrebat cu toţii. Băiatul a locuit numai cu tatăl său după despărţirea părinţilor şi au fost persoane din sat care au declarat pentru presă că băiatul era bătut de acesta şi că, odată, chiar i-a rupt piciorul. S-a mai aflat şi că copilul a fost preluat, în  2006, de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Teleorman şi a fost dat în plasament timp de doi ani de zile. După care, acesta a fost trimis înapoi în familie, spre sfârşitul anului 2009, în urma unei hotărâri judecătoreşti, la solicitarea tatălui.

Floarea Alesu, directorul DGASPC Teleorman, spune că băiatul a fost preluat de autorităţi la sesizarea unei vecine care a reclamat faptul că acesta stă încuiat în casă în timp ce tatăl este plecat la muncă şi că este neîngrijit. Femeia a pomenit şi de bătăi, dar nu se vedeau urme pe corp.

« În sesizarea vecinei respective se spunea şi că băiatul a suportat bărtăi de la tată, însă atunci când l-am preluat nu avea urme de violenţă pe corp. A fost luat în regim de urgenţă, imediat ce am primit sesizarea. A fost găsit încuiat în casă, nemâncat, plin de păduchi şi de purici. Ca urmare, noi l-am preluat pe motive de neglijenţă, nu de abuz », ne-a declarat directorul de la Protecţia Copilului.

Potrivit spuselor sale, nici copilul nu ar fi reclamat faptul că părintele l-ar fi agresat fizic şi îi reproşa acestuia doar că nu stătea cu el şi că îl ţinea închis în casă şi nu-l lăsa să iasă la joacă. Apoi, când a împlinit vârsta de 10 ani şi a fost întrebat unde vrea să stea, acesta a declarat că îşi doreşte foarte mult să se întoarcă acasă.

« Ce s-a întâmplat, ulterior, nu avem de unde să ştim, pentru că nu am mai fost sesizaţi de nimeni, nici de săteni, nici de asistentul social de la primăria din sat », ne-a mai spus Floarea Alesu.

 

Era un copil hiperactiv

Directorul DGASPC ne-a vorbit şi despre faptul că, atunci când a fost preluat de autorităţi, copilul a fost supus unei expertize a comisiei de evaluare a instituţiei, pentru că prezenta o stare de hiperactivitate. De asemenea, a beneficiat de consiliere psihologică în perioada în care a fost instituţionalizat.

„A fost şi sub tratament de specialitate o perioadă de timp, iar evoluţia a fost pozitivă”, ne-a mai spus aceasta şi a ţinut să specifice că această problemă se întâlneşte preponderent la băieţi. Că tratamentul a fost eficient o dovedesc  rezultatele obţinute la învăţătură de băiat. Potrivit declaraţiei directorului Şcolii din Beuca, copilul era foarte bun la învăţătură, obţinând chiar premiul al doilea la sfârşitul acestui an şcolar.

„Şi la noi a fost bine integrat în activitatea şcolară”, a precizat Floarea Alesu.

Totuşi, aceasta a fost de părere că profesorii ar fi trebuit să observe şi să sesizeze dacă copilul a fost trist sau abătut în ultima perioadă de timp, în felul acesta putându-se preveni, poate, gestul său extrem.

 

După ce se întorc în familie, copiii instituţionalizaţi mai sunt monitorizaţi doar trei luni

Tatăl copilului a solicitat de mai multe ori ca acesta să se întoarcă acasă, dar, potrivit directorului DGASPC, lucrurile au fost tergiversate în mai multe rânduri, tocmai din teama că acesta se va întoarce la condiţiile mizere de viaţă de dinainte. Apoi, s-au făcut mai multe teste să se vadă cum se readaptează acesta la condiţiile de acasă. Aşa că, mai întâi a fost lăsat în week-end, apoi în vacanţă, să stea cu tatăl său. De fiecare dată copilul venea încântat şi spunea că vrea să se întoarcă acasă. Spusele acestuia, faptul că tatăl se recăsătorise şi, acum, era şi o femeie în casă care să-l îngrijească, plus informările venite de la Primăria Beuca potrivit cărora tatăl refăcuse condiţiile de trai, au făcut să se ia decizia ca băiatul să se întoarcă la Beuca, în casa părintească, spre finalul lui 2009. Din păcate, numai pentru o scurtă perioadă de timp, pentru că, vineri, 22 iulie 2011, copilul avea să fie găsit spânzurat cu un cearceaf de o grindă din casa părintească.

M-am gândit că trebuie să fim mult mai atenţi şi chiar să nu prea mai respectăm legea

Având în vedere evoluţia pozitivă a băiatului, nimeni din cadrul DGASPC Teleorman, inclusiv psihologul şi nici familia care l-a avut în plasament nu au bănuit vreo clipă drama care urma să se întâmple.

„Vestea sinuciderii la numai 13 ani ne-a şocat pe toţi, mai ales că era un copil de-al nostru”, a spus Floarea Alesu. Apoi, probabil cu gândul la alţi copii preluaţi din familii cu probleme, ai căror părinţi solicită să se întoarcă acasă, şi în virtutea sutelor de situaţii pe care le-a întâlnit în cariera sa, aceasta a făcut o declaraţie surprinzătoare, spunând că tragedia aceasta a făcut-o să se gândească chiar să încalce legea şi să verifice timp mai îndelungat dacă familia chiar este pregătită să-şi îngrijească copilul.

„M-am gândit că trebuie să fim mult mai atenţi şi chiar să nu prea mai respectăm legea, în sensul că să nu redăm copiii familiilor lor atât de uşor, chiar dacă acestea fac demonstraţia că pot oferi condiţii decente sau că şi-au schimbat obiceiurile”, a spus Floarea Alesu.

Totuşi, aceasta este convinsă că le este mult mai bine copiilor în familiile lor, pentru că au nevoie de dragostea şi de afecţiunea părintească. Numai că deciziile trebuie mult mai bine cumpănite şi nu trebuie să fie grăbite dacă există, cel puţin, o umbră de îndoială.

Poliţiştii consideră moartea copilului suspectă şi au deschis o anchetă penală. Dacă se va găsi vreun vinovat, e greu de spus, singura certitudine din această tristă poveste este doar aceea că băiatul de numai 13 ani din Beuca a decis să-şi ia zilele. Sâmbăta trecută a fost înmormântat în cimitirul din satul său natal.

Nina BUCUR