Lenea e cucoană mare, însă statu-i dă mâncare

Legea 416/2001, privind venitul minim garantat a fost, pe fond, utilă și necesară, având în vedere starea de sărăcie a unei părți semnificative din populație, mai ales în zonele rurale.

Din păcate, aplicarea ei defectuoasă, dar mai ales folosirea prevederilor în scop politic, a făcut din ea un mijloc foarte eficient de încurajare a nemuncii și un instrument electoral de mare eficiență.

Legea preciza clar criteriile după care se stabileau beneficiarii, iar pentru cei apți de muncă erau prevăzute norme de muncă în folosul comunității.

Faptul că obținerea calității de beneficiar al statutului de asistat social sta în pixul primarilor a condus la situații aberante, când așa-ziși „asistați social” vin să-și ridice „tainul” cu Merțanul și locuiesc în adevărate palate, dar când vine vorba de muncă, fug de ea ca dracul de tămâie.

De ce se încalcă „intr-o veselie” prevederile legale?

Dintr-un motiv foarte simplu. Fiecare beneficiar al ajutorului social înseamnă un vot pentru jupânul de la primărie, indiferent de culoarea lui politică.

Și așa s-a ajuns ca în 2019, în fiecare lună, suma totală plătită asistaților social să depășească 45,5 milioane de lei, adică vreo 400.000 de salarii minime.

Dar în același an, dacă vrei să bați un țăruș la țară, n-ai să găsești pe nimeni să te ajute.

Leneșii, pe care statul îi încurajează plătindu-le ajutoarele din impozitele și din taxele celor care muncesc, reazemă pereții cârciumilor în care lasă ajutoarele lor și bursele copiilor.

Ce observăm dacă privim cu atenție datele statistice care privesc repartizarea numărului de asistați social, vom observa că preponderența o dețin județele mai puțin dezvoltate economic.

Astfel, primul loc e deținut de județul Dolj, urmat de Bacău, Buzău și Teleorman.

Și ce mai observăm? Că toate reprezintă bazine electorale majore ale PSD, suspectat de mulți analiști politici că menține această stare, care asigură succesele electorale și satisface interesele politice.

Această privire critică asupra Legii 416/2001 nu înseamnă că există cineva care să fie împotriva sprijinirii de către stat a persoanelor defavorizate. Numai că acest sprijin trebuie acordat numai corespunzător criteriilor legale, iar comportamentul beneficiarilor să se alinieze cerințelor legii, inclusiv prestarea muncii în folosul comunității, iar cei în putere să intre în câmpul muncii, dacă nu vor să facă foamea.

Iar primarii, indiferent de culoarea politică, să câștige încrederea locuitorilor comunelor prin activitatea lor și nu să cumpere voturile asistaților social.

Ar fi bine și pentru ei, dar și pentru comunitate. Și, de ce nu, pentru țară.

Șt.B.

Lasă un răspuns