Repere teleormănene: Catedrala Episcopală Sf. Alexandru din Alexandria

De la înființarea orașului Alexandria (1834) și până în anul 1836, locuitorii au folosit biserica satului Bâcâieni, înglobat în noua localitate.

Deoarece această biserică era „prea la marginea orașului”, în anul 1835 alexăndrinenii au decis să construiască un nou lăcaș de cult, „contribuind cu bani, materiale și brațe de muncă”.

Noua biserică, din lemn, era ridicată în centrul orașului, unde se află acum Catedrala, iar în ziua de Florii, în 1836, a fost sfințită și a primit hramul Sfântului Alexandru.

Devenind neîncăpătoare această biserică, epitropia orașului a făcut eforturi și a contruit între anii 1869-1898 Catedrala, simbolul localității, care se înalță semeață și astăzi.

Catedrala a fost târnosită la 6 decembrie 1898 de către Mitropolitul Iosif Gheorghian.

Cu o arhitectură caracterizată prin sobrietate, Catedrala are o mărime impunătoare, având în lungime 26 metri, în lățime 26 metri, iar înălțimea ei este de 42 de metri.

În formă de cruce în interior și de navă în exterior, Catedrala are la intrare o tindă cu coloane în stil corintian. După pridvor urmează pronaosul, deasupra căruia sunt două turle unde se găsesc clopotele și ceasurile.

Pictura murală și catapeteasma, înaltă de 10 m și realizată în stil gotic, sunt realizate în anul 1898 de Ștefan Luchian, Constantin Artachino și Constantin Pascali.

Catapeteasma (sau iconostasul) este peretele care separă altarul de naos, pe el aflându-se icoane. Cea a Catedralei alexăndrinene, pictată în 1898, s-a îmbogățit cu icoana Sf. Spiridon, donată de breasla cismarilor, și cu icoana Sf. Filofteia, donată de Asociația tinerelor fete.

Cele două policandre și sfesnicele împărătești sunt din bronz aurit și au fost lucrate la Viena, la casa Weidekamp Ketting A.C.

Fiind afectată de cutremurele din 1940 și 1977, Catedralei i s-au făcut reparații, iar în anul 1994, la 160 de ani de la înființarea orașului, a devenit necropolă domnească, în pronaos fiind așezat sarcofagul cu osemintele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.

Din anul 1996, când s-a înființat Episcopia Alexandriei și Teleormanului, este Catedrală Episcopală.

Catedrala posedă și cărți de o mare valoare, datorită vechimii lor: “Evanghelie” (Sibiu, 1806, cu note manuscrise), “Evanghelie” (Sibiu,1810), “Octoih” (Sibiu,1811), “Apostol” (1814), “Tipicon” (1816), “Antologhion” (1827 și 1831, publicat de Macarie Ieromonahul), “Cazanie” (Buzau, 1831), “Mineele anului” (Neamț, 1831), “Molitfelnic” (Buzău, 1832), “Liturghier” (București, 1833), “Penticostarion” (Iași, 1834), “Ceaslov” (Iași, 1835), “Evanghelie” (Buzău, 1837), “Agheasmatar” (Buzău, 1845), “Priveghiu” (București, 1848), “Ceaslov” (București, 1854), “Octoih” (București, 1856), “Psaltire” (București, 1856), “Liturghier” (București, 1862), “Evanghelie” (1864, îmbrăcată în argint și catifea).

Catedrala este clădirea emblematică a Alexandriei, impunătoare și liniștitoare, prin însăși destinația ei, rod al dorinței alexăndrinenilor de a avea un sfânt lăcaș falnic, împodobit cu măiestrie de Ștefan Luchian și posedând odoare inestimabile.

Cornelia RĂDULESCU

Lasă un răspuns