Repere teleormănene: Nicolae Racottă (1872-1953)

Pentru istoria locală, cel mai important membru al familiei Racottă este Nicolae Racottă (1872-1953).

Fiu al lui Vasile Racottă și al Ecaterinei Romanescu, Nicolae s-a căsătorit pe 17 iunie 1901 cu Maria Magdalena Bengescu (1884-1939), la conacul moșiei Ștorobăneasa.

Au avut împreună trei copii: Vasile (1902-1954), Alexandru (1904-1970) și Nicolae (1907-1955).

Nicolae Racottă s-a stabilit la conacul Ștorobăneasa în anul 1899, unde a locuit până în martie 1949, când l-au ridicat comuniștii și i-au stabilit domiciliul obligatoriu la Sibiu (unde a murit).

Inginer de comunicații, Nicolae Racottă își luase doctoratul la Oxford. A fost de două ori prefectul județului Teleorman, „director în Ministerul Comunicațiilor și s-a implicat în mod deosebit în viața localității Ștorobăneasa, implicare ale cărei urme se mai văd și astăzi, datorită acestui fapt fiind, poate, cel mai iubit de săteni” (Steluța Chefani-Pătrașcu, „Moșieri teleormăneni (1864-1949). Mărire și decădere”).

Moșia Ștorobăneasa îi revine lui Nicolae Racottă în anul 1904, pe 23 martie, ca moștenire, sora lui, Zoe, primind moșiile Ionești (Vâlcea), Budești (Vâlcea), Moțăței (Dolj) și cele două case din București (de pe Strada Verde, nr. 20 și 32).

Nicolae Racottă s-a implicat activ în administrarea moșiei, iar „Conacul unde familia își petrecea cea mai mare parte din timp este mărit, i se ridică un etaj, iar cele două corpuri se unesc. Aproape de conac este amenajat un iaz pentru colectarea apei care inunda grădina de zarzavat, iar accesul se face printr-o alee cu castani care se păstrează și azi. În fața conacului se amenajează un frumos foișor, unde se lua cafeaua și se stă la taifas.”

Nicolae Racottă a ridicat în sat o școală spațioasă, urmând indicațiile Ministrului Educației, Spiru Haret: „Pentru școală s-a prevăzut un sistem modern de ventilație și apă curentă. Aceasta oferea condiții mai bune decât unele dintre școlile de la oraș”.

Nicolae Racottă a trimis la studii, pe banii lui, cei mai buni copii din localitate, „urmând ca aceștia, după terminarea studiilor, să revină în localitate ca învățători”.

El a construit pentru localitate un sistem de canalizare și un castel de apă, de la acesta, prin cădere liberă, alimentându-se cu apă întreaga localitate.

Cornelia RĂDULESCU